Andreea e foarte haioasă.
Are o memorie fantastică și reține foarte ușor poeziile, iar când nu-și amintește vreun vers, improvizează cu nonșalanță.
Chiar dacă, pentru o ureche neantrenată, e greu de înțeles limbajul ei, vă prezint aici o mostră lirică.
Și acum, „traducerea”:
„O fetiță cu codiță
Se ducea la grădiniță.
Și mămica o-ntreba:
Unde mergi, fetița mea?
Eu mă duc la grădiniță
Să mă fac o doctoriță;
Că tăticu-i supărat
Că n-are și el băiat,
Dar mămica-i bucuroasă
C-are fetiță frumoasă!”
.JPG)
