6 reguli pentru a avea câștig de cauză într-o dispută

Când aveţi o părere diferită de a altcuiva, obiectivul dvs. nu trebuie să fie să “vă impuneţi punctul de vedere”, ci să-l determinaţi pe celălalt să-şi schimbe punctul său de vedere şi să privească lucrurile prin prisma dvs. Trebuie însă să evitaţi să-i răniţi orgoliul. Trebuie să-i strecuraţi “argumentul dvs. logic”, lăsîndu-i întotdeauna o portiţă ca să-şi poată explica poziţia sa anterioară.

Atunci când spiritele se aprind şi într-o discuţie doriţi neapărat să se ţină cont de ideile dvs., psihologii consideră că nu veţi reuşi acest lucru decît în măsura în care veţi reuşi să vă strecuraţi ideile, eludând orgoliul celuilalt. Orgoliul este ca un străjer care stă la intrarea în subconştient. Dacă îi treziţi orgoliul sau îl aţâţaţi prea mult, pur şi simplu acesta nu va lăsa ideea să treacă. Acesta este un punct extrem de important.




Reţineţi următoarele lucruri:

1. Lăsaţi-l pe interlocutorul dvs. să-şi prezinte ideea.
Nu-l întrerupeţi, lăsaţi-l să-şi prezinte cazul, nu uitaţi de magia ascultatului. Nu numai că i-aţi răni orgoliul celuilalt, întrerupându-l şi tratându-l superficial, dar în momentul acela va intra în ceea ce psihologii numesc setare mentală. Cineva care are ceva pe suflet în momentul respectiv este setat să vorbească. Şi până nu spune tot, nu se opreşte ca să vă asculte ideile. Dacă vreţi ca propriile dvs. idei să fie auzite, învăţaţi-vă să-i ascultaţi mai întîi pe ceilalţi.

2. Faceţi o pauză înainte de a răspunde.
Această regulă funcţionează în mod similar şi în conversaţie, chiar când aparent nu există diferenţe de opinie. Când cineva vă pune o întrebare, uitaţi-vă întâi la el şi faceţi o scurtă pauză. În felul acesta, celălalt va înţelege că socotiţi suficient de important ceea cea spus, încât să “reflectaţi” sau să “gândiţi” atent.
O scurtă pauză este tot ceea ce trebuie. Dacă faceţi o pauză prea lungă, veţi crea impresia că trageţi de timp sau că vreţi să vă eschivaţi de la un răspuns clar. Dacă trebuie să nu fiţi de acord cu cineva, atunci o scurtă pauză este extrem de importantă. Repezindu-vă să spuneţi “nu”, celălalt va simţi că, de fapt, nu vă interesează îndeajuns să acordaţi un moment de gândire problemei sale.

3. Nu insistaţi să cîştigaţi sută la sută.
Majoritatea dintre noi, atunci când avem o dispută, încercăm să demonstrăm că noi avem întru totul dreptate şi că celălalt greşeşte în toate direcţiile. Cei care sunt maeştri în arta de a convinge acordă totuşi ceva şi celuilalt şi găsesc nişte puncte comune.
Dacă celălalt are ceva în favoarea sa, recunoaşteţi acest fapt. Dacă cedaţi asupra unor puncte minore, neimportante, e mult mai probabil ca celălalt să cedeze la rândul său când este vorba de marea problemă. În acest caz sunt binevenite următoarele începuturi de fraze: “Da, înţeleg că aici ai dreptate, dar trebuie să te gîndeşti şi la…”, “Da, categoric ai dreptate în această privinţă, dar, pe de altă parte….” etc.

4. Prezentaţi-vă argumentele cu moderaţie şi acurateţe.
Tendinţa pe care o avem, de a încerca să ne facem acceptate ideile atunci cînd cineva se opune, ne face să exagerăm şi să încercăm să forţăm nota. Nu uitaţi că testele dovedite ştiinţific au demonstrat că faptele expuse cu calm au o mai mare eficienţă în a-i convinge pe oameni să se răzgândească decât ameninţările şi recurgerea la forţă.
Un motiv pentru care încă mai folosim metodele de forţă este faptul că uneori ele par să funcţioneze. “Îi arăt eu lui!” – ne gândim atunci. Îl aducem, de fapt, într-o stare în care “nu mai poate pune nimic”. Publicul aplaudă şi aveţi impresia că aţi câştigat bătălia. Dar celălalt tot n-a acceptat ideile dvs. Şi nu se va conforma punctului dvs. de vedere. O strategie eficientă este cea în care dvs. vă prezentaţi punctul de vedere, după care vă arătaţi rezerva pentru el, spunând că aţi putea să vă înşelaţi. În acest caz, de regulă, interlocutorul dvs. va încerca să vă convingă (!) că este chiar foarte bine ceea ce aţi spus.

5. Vorbiţi printr-o terţă persoană.
Vorbitul printr-o terţă persoană este extrem de valoros atunci când există un diferend de opinii şi vreţi să convingeţi pe cineva. În primul rând, pentru că în general oamenii sunt sceptici atunci când spuneţi lucruri în avantajul dvs. Terţa persoană, prin ceea ce spune, va deranja mai puţin orgoliul celuilalt decât aţi face-o dvs. Consemnările, statisticile şi istoria, un citat dintr-o persoană binecunoscută, pot fi toate folosite drept “terţă persoană“.

6. Lăsaţi-l pe celălalt să iasă cu faţa curată.
De multe ori, celălalt ar fi foarte dispus să-şi schimbe părerea şi să fie de acord cu dvs., dar e o singură problemă: el a apucat să vă contrazică, şi încă cu tărie, şi nu ştie cum să-şi schimbe poziţia cu eleganţă. Dacă ar fi de acord cu dvs., ar însemna că recunoaşte că a greşit. Şi cum deja a adus nişte argumente solide împotriva punctului dvs. de vedere, aproape că va trebui să-şi recunoască “minciuna”.
Persoanele foarte convingătoare ştiu cum să lase o uşă mereu deschisă celuilalt pentru ca acesta să-şi schimbe părerea şi să iasă cu faţa curată. Ei lasă un orizont de acţiune suficient de mare celuilalt. Altfel, acesta s-ar putea trezi drept prizonierul propriei sale logici. Nu poate scăpa de afirmaţia anterioară. Deci, trebuie reţinut faptul că dacă vreţi să convingeţi pe cineva, nu este suficient să fiţi persuasiv. Trebuie să ştiţi să-l salvaţi de propria sa opinie.
Iată câteva căi.
Presupuneţi că cealaltă persoană nu a avut toate datele de la început. “Desigur că înţeleg cum de-ai crezut aşa ceva, atâta vreme cât nu ştiai despre cutare şi cutare în momentul respectiv”.
Dacă celălalt s-a înşelat, găsiţi o scuză pentru asta. “În situaţia dată, oricine ar fi reacţionat la fel”, “Şi eu am crezut la fel la început, dar când am descoperit noile informaţii, mi-am schimbat complet părerea”.



Sursa: <http://psiholog.proeducation.md/elevi/14.html>

Despre mine

Fotografia mea
Cluj-Napoca, Romania
Cuvântul care mă caracterizează cel mai bine e „INDEPENDENȚA”. * Eu fac doar ce vreau, cum vreau și când vreau. Evident, când refuz să fac ceva ce „trebuie”, îmi asum consecințele. * Dar am observat că, atunci când faci doar ce vrei, o faci cu mare plăcere, iar rezultatele sunt foarte bune. * Îmi place să mă ocup de cele două fete minunate ale mele, Alexandra de 7 ani și Andreea de 2 ani. Alex învață acum să scrie și să citească, iar la toamnă va fi în clasa I. Deea se pregătește pentru grădiniță, învățând poezii și cântecele. Ador să le răsfăț cu mâncăruri bune și sănătoase, cărora le dau cele mai interesante nume (specialitatea lui Shrek cu viermi de mlaștină- adica orez, grătar de stegozaur, cremă de fructe preistorice cu iaurt...) * În rest, îmi place să fotografiez tot ce văd interesant, în special fetele mele și peisaje.