Motivația muncii individuale versus motivația muncii în echipă


Eu am experimentat și munca individuală și cea în echipă. Rezultatele au depins de obiectivele propuse, resursele disponibile și capitalul uman implicat, iar motivațiile au fost în funcție de situație.

În general, sunt individualistă, autodidactă și suficient de bine pregatită – intelectual, fizic, mental – pentru a face față singură unei provocări. Lucrul individual îmi dă posibilitatea de a-mi organiza activitățile și de a-mi folosi abilitățile și experiența cum consider mai util pentru realizarea sarcinii. Sunt perfecționistă, încerc să mă achit de sarcina primită cât de bine pot și mă implic emoțional în tot ce fac. De asemenea, îmi place să-mi asum responsabilitatea pentru munca mea și îmi place când dețin controlul total.

Motivația pe care o am când lucrez individual este satisfacția lucrului bine făcut, o mai clară recunoastere a meritelor, independența ( care pentru mine e foarte importantă) și o stimă de sine înaltă.

Atunci când am avut ocazia să fac parte dintr-o echipă, am devenit rapid liderul informal, deși nu mi-am propus asta. Probabil are de-a face cu firea mea, care nu acceptă ordine și nu primește sfaturi de la persoane neavizate (un anumit grad de rebeliune cristalizează toate elementele nemulțumite în jurul meu), curajul, altruismul și un simț acut al dreptății care mă determină să sar în ajutorul celor nedreptățiți, ușurința cu care îmi exprim și argumentez părerile, o coerență clară între vorbele și faptele mele și… lipsa de modestie pe care eu o numesc ”conștiința valorii”.

Atunci când lucrez în echipă, tot eu ajung să coordonez activitatea, să propun soluții și să motivez colegii, dar diferența e că nu dețin controlul asupra rezultatelor. De aceea am uneori tendința să-mi asum cât mai multe sarcini, lăsând pentru ceilați aspecte mai puțin importante.
Lucrul în echipă îmi oferă satisfacții de natură psiho-afectivă. Îmi place să socializez, să fac schimb de păreri și să mă autoevaluez. Îmi aduc aportul la coeziunea grupului și sunt motivată de feedback-urile pozitive.

În concluzie, cele două situații – lucrul individual sau lucrul în echipă – sunt diferite și necesită abilități specifice.
În primul caz e nevoie de responsabilitate, independență, spirit organizatoric, autodisciplina.
În al doilea caz sunt necesare abilități de comunicare și negociere, capacitatea de susținere și încurajare, de solidaritate, respectul și chiar curajul de a-ți recunoaște vina.
De aceea e firesc ca și motivațiile să difere.

Dar, fiind vorba de aceeași persoană pusă în cele două situații, motivațiile nu pot diferi esențial, pentru că ele țin de esența persoanei, de caracterul și personalitatea ei.

alex pozează

Alexandra se maturizează repede.

Parcă ieri o duceam călare spre grădiniță și își sprijinea mînuțele pe capul meu, ciufulindu-mă...

Acum are alte preocupări: vrea să pozeze!
E drept că e frumoasă și sigură pe ea, dar eu prefer să-și dezvolte alte calități.
Deocamdată îi fac pe plac.

Păcat că își încheie brusc cariera de „fotomodel”, pentru că tocmai și-a scos dintele de lapte din față. :-D


Despre mine

Fotografia mea
Cluj-Napoca, Romania
Cuvântul care mă caracterizează cel mai bine e „INDEPENDENȚA”. * Eu fac doar ce vreau, cum vreau și când vreau. Evident, când refuz să fac ceva ce „trebuie”, îmi asum consecințele. * Dar am observat că, atunci când faci doar ce vrei, o faci cu mare plăcere, iar rezultatele sunt foarte bune. * Îmi place să mă ocup de cele două fete minunate ale mele, Alexandra de 7 ani și Andreea de 2 ani. Alex învață acum să scrie și să citească, iar la toamnă va fi în clasa I. Deea se pregătește pentru grădiniță, învățând poezii și cântecele. Ador să le răsfăț cu mâncăruri bune și sănătoase, cărora le dau cele mai interesante nume (specialitatea lui Shrek cu viermi de mlaștină- adica orez, grătar de stegozaur, cremă de fructe preistorice cu iaurt...) * În rest, îmi place să fotografiez tot ce văd interesant, în special fetele mele și peisaje.