Adio, 2013!


Anul care se încheie a fost, pentru mine, cel mai zbuciumat din întreaga mea existență. Pe toate planurile (emoțional, fizic, sentimental, profesional, financiar…).

Dar oricât de solicitant și epuizant ar fi fost, fără el, eu nu aș fi eu, cea adevărată. Pentru că acest an a contribuit, poate mai mult decât cei precedenți, la descoperirea unei laturi a ființei mele pe care nici măcar n-o bănuiam. 

Am reușit să mă smulg din ghearele auto-izolării și mi-am asumat curajul de a mă arăta lumii așa cum sunt, uneori naivă, alteori teatrală, pentru unii rece, dură și dominantă, pentru alții blândă, dulce și pisicoasă, un întreg evantai de atitudini pe care orice femeie care se respectă le are în portofoliu. 

Am învățat multe în acest an!

Am învățat că prietenia e o floare rară care trebuie protejată și prețuită și că orgoliul nu întră în ecuația unei prietenii adevărate.

Am învățat că dragostea vine când te aștepți mai puțin și că e cu total irelevant dacă acest sentiment îți este sau pare a nu-ți fi împărtășit.

Am învățat că să fii capabil să-i ierți pe cei care nu merită iertarea ta e singura modalitate de a merge mai departe.

Am învățat că nu îți cunoști limitele până nu găsești curajul să le testezi.

Dar, mai mult decât orice, acest an a fost anul prietenilor! 
Am descoperit oameni minunați , deosebiți, unici, oameni sufletiști, oameni exuberanți și expansivi sau, dimpotrivă, reținuți și analitici… 

Dacă îți acorzi timp să cunoști o persoană, în oricare om poți găsi o scânteie de bunătate, chintesența ființei umane, pe care societatea modernă a încetat să mai pună preț.

Vouă, dragi prieteni, care ați găsit de cuviință să îmi acordați din timpul vostru prețios, care ați avut o vorbă bună atunci când aveam mai mare nevoie, care m-ați dojenit când meritam, care m-ați iertat când am greșit, care m-ați încurajat și v-ați bucurat pentru micile mele succese, vă mulțumesc din inimă și vă rămân recunoscătoare!

Un An Nou mai bun tuturor, cu sănătate, pace și iubire!


Bradul


Am mers astăzi în piață să cumpăr un brad, pentru că fiică-mea cea mică era de-a dreptul terorizată de gândul că, în lipsa bradului, Moșul va omite să ne viziteze anul acesta. 

Visam și eu, ca toată lumea dealtfel, un brăduț frumos, proaspăt, bogat, simetric… pomul perfect de Crăciun.

În piață, zarvă multă, negocieri intense. Oferta destul de bogată, deși mai e foarte puțin până încep sărbătorile.

Când l-am zărit, la capătul șirului de brazi de vânzare, un sentiment ciudat a pus stăpânire pe mine. 

Era sfrijit, strâmb, cu cele câteva crengi atârnând asimetric într-o resemnare aproape poetică…

Pe amărâtul acesta, mi-am zis, nu l-ar alege nimeni! N-are șanse să își împlinească menirea pentru care a fost sacrificat. 

Am mai dat o tură printre coniferele expuse cu ostentație de vânzători gălăgioși și insistenți. Și m-am întors la el. 

N-a fost nevoie de prea multă reflexie pe tema simbolisticii pomului de iarnă. Decizia mea, am constatat atunci, era deja luată în clipa în care am pus pentru prima oară ochii pe bietul exemplar chinuit. 

De ce să nu fiu eu cea care îi oferă un cămin provizoriu și câteva zile de glorie înaintea agonizantului sfârșit?

Mă întrebam cum vor privi fetele stârpitura jalnică pe care le-o voi prezenta în locul idilicului brad pe care-l așteptau. Abia dacă am observat vânzătorul răsuflând ușurat că s-a scăpat de el. 

Oricine merită o șansă, mi-am zis, cu inima plină de un avânt de generozitate care m-a surprins până și pe mine. 

Cu cine, oare, asemuiam acel brad atipic, antisocial, dar demn și original pe care insistam să il salvez din ghearele propriei sale neputinți?




Festivalul Interbelic s-a încheiat!

Pentru mine, au fost două săptămâni pline de culoare, de energie, de entuziasm și de adrenalină.
Cel mai mare câstig a fost faptul că am cunoscut oameni extraordinari, care mi-au îmbogățit existența și cărora le mulțumesc pe această cale!

A fost o experiență deosebită pe care o voi aprecia la justa valoare după ce epuizarea (fizică, psihică și emoțională) va trece.

Multumesc, Walter, că mi-ai permis să mă implic în acest proiect extraordinar de complex pe care numai o minte ca a ta ar fi în stare să îl conceapă!
Multumesc tuturor celor care au fost alături de mine, suportul vostru nu a rămas neapreciat!
Multumesc noilor mei prieteni și sper să păstrăm legătura!

Sunt recunoscatoare că am avut șansa să mă implic în acest eveniment!






















Despre mine

Fotografia mea
Cluj-Napoca, Romania
Cuvântul care mă caracterizează cel mai bine e „INDEPENDENȚA”. * Eu fac doar ce vreau, cum vreau și când vreau. Evident, când refuz să fac ceva ce „trebuie”, îmi asum consecințele. * Dar am observat că, atunci când faci doar ce vrei, o faci cu mare plăcere, iar rezultatele sunt foarte bune. * Îmi place să mă ocup de cele două fete minunate ale mele, Alexandra de 7 ani și Andreea de 2 ani. Alex învață acum să scrie și să citească, iar la toamnă va fi în clasa I. Deea se pregătește pentru grădiniță, învățând poezii și cântecele. Ador să le răsfăț cu mâncăruri bune și sănătoase, cărora le dau cele mai interesante nume (specialitatea lui Shrek cu viermi de mlaștină- adica orez, grătar de stegozaur, cremă de fructe preistorice cu iaurt...) * În rest, îmi place să fotografiez tot ce văd interesant, în special fetele mele și peisaje.